Haiducii huilei dau iama în Valea Jiului

Jafurile în grup, prin păduri, au revenit în forţă în Hunedoara. Autorităţile sunt îngrijorate de bandele care fură zeci de tone de cărbune din trenurile de marfă.

Se adună de prin toată ţara, plănuiesc atacul, iar prada fiindu-le marfarele cu cărbune. Rareori dau greş, pentru că sunt bine organizaţi. „Haiducii" atacă din mers trenurile care duc cărbunele de la Compania
Naţională a Huilei din Petroşani (CNH) către termocentrale.

Contrar legendei, potrivit căreia haiducii erau acei ţărani care furau de la bogaţi şi dădeau la săraci, cei de astăzi nu fură tone întregi de cărbune ca să se poată încălzi, ci ca să le vândă în alte zone ale ţării, obţinând astfel traiul de zi cu zi.

Compania Naţională a Huilei Petroşani a încheiat un protocol de colaborare cu Jandarmeria Hunedoara, deoarece nu mai poate stăvili furturile de huilă energetică din trenurile care merg sau vin de la Uzina de Preparare a Cărbunelui Coroieşti.

„Au ajuns să sustragă până şi câteva zeci de tone din vagoane odată", declară Petru Drăgoescu, directorul Serviciului de Securitate şi Sănătate în Muncă din cadrul CNH Petroşani. El adaugă că piaţa „de desfacere" a huilei energetice furate este în floare în judeţe precum Gorj şi Timiş.



„Dacă se doreşte să se facă ceva, ar fi destul de simplu, pentru că fiecare maşină încărcată cu huilă trebuie să aibă documente
de însoţire a mărfii. Sunt uşor de depistat", a precizat Drăgoescu. Un calcul simplu arată că, în condiţiile în care hoţii iau cam 700 de lei pe un camion cu 10 tone de cărbune, într-o noapte în care bandele fură şi trei camioane
de huilă, ei câştigă peste 2.000 de lei.


„Ai grijă că ai «cozi» la vagoane!"


Oamenii de pe Valea Jiului se tem de hoţii specializaţi în furtul de huilă şi fier vechi. Ei spun că aceştia sunt cei mai periculoşi, pentru că sunt bine organizaţi, dar mai ales informaţi. Nu opresc niciodată trenurile, astfel că mecanicii care operează garniturile nici măcar nu au idee că sunt jefuiţi. Află abia când primesc prin staţie ordine de a opri garnitura în locuri pustii. „Niciodată nu-i vezi pe linie, aşteaptă să treacă locomotiva şi apoi sar în vagoane de unde aruncă huila.

Noi, practic, nu ştim când sunt pe tren decât în momentul în care ni se spune prin staţie să oprim. Atunci ne dăm seama că avem «cozi» şi că vin jandarmii pe ei. Nu am păţit niciodată să ne atace pe noi, dar îţi este teamă noaptea, pentru că niciodată nu se ştie.